RISIP'I, risipesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăstia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦ Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăstia. ♦ Tranz. si refl. A (se) răspândi, a (se) propaga o stire, un zvon etc. ♦ tranz. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmasi etc. 4. Refl. (Despre nori, ceaţă, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri. 5. Refl. si tranz. A (se) destrăma, a (se) prăbusi, a (se) nărui, a (se) surpa. ♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. 6. Tranz. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. - Din bg. razsipja, scr. rasipati.
Sursă : DEX'98 (25814)  - RACAI

A risipi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi, a strânge
Sursă : Antonime (69087)  - siveco

A se risipi ≠ a se grămădi
Sursă : Antonime (69249)  - siveco

RISIP'I vb. v. distruge, nimici, potopi, pră-pădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
Sursă : Sinonime (206492)  - siveco

RISIP'I vb. 1. v. împrăstia. 2. a (se) împrăstia, a (se) răspândi, a (se) răzleţi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. si reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. si Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a împrăstia, a spulbera, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe dusmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăstia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răschira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se împrăstia, a se ridica. (Ceaţa s-a ~.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a ~.) 7. a împrăstia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 8. v. răspândi. 9. a (se) împrăstia, a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 11. v. cheltui. 12. v. irosi. 13. v. dărâma.
Sursă : Sinonime (206491)  - siveco

risip'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. risip'esc, imperf. 3 sg. risipe'a; conj. prez. 3 sg. si pl. risipe'ască
Sursă : DOR (278813)  - siveco

A RISIP//'I ~'esc tranz. 1) A face să se risipească. 2) (bunuri materiale) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a cheltui. ~ averea. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
Sursă : NODEX (351707)  - siveco

A SE RISIP//'I se ~'este intranz. 1) A se răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai mare; a se dispersa; a se împrăstia. 2) (despre construcţii) A cădea la pământ, desfăcându-se în bucăţi. 3) (despre nori, ceaţă etc.) A se împrăstia treptat, răsfirându-se; a se spulbera. 4) fig. (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
Sursă : NODEX (351708)  - siveco